Primele cuvinte

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep....primele cuvinte mi se par cele mai grele...parca mi se amesteca toate gandurile si ma straduiesc sa dau tot ce e mai bun, dar nici eu nu stiu ce e mai bun pentru ca sunt la prima experienta de genul...am un milion de ganduri amestecate...de asta cred ca am si simtit nevoia acestui blog, un locusor doar al meu in care sa pot scrie tot ce mi trece prin cap, oricand imi trece prin cap. Intotdeauna am simtit nevoia sa scriu cand am avut o problema, mi se parea mai usor sa o depasesc. Acum simt nevoia asta aproape zilnic, si nu pentru ca as avea probleme zilnic, ci pur si simplu simt ca ma redescopar, de fapt simt ca descopar o noua pasiune. Nu stiu daca mi vor veni cuvintele asa cum trebuie, n am fost niciodata un talent in acest domeniu si ca sa fiu sincera nici cu imaginatia nu stau extraordinar, dar n am nimic de pierdut.
Mi s a spus ca misiunea mea in viata este sa scriu si ca am un adevarat talent ascuns. Sincera sa fiu este foarte bine ascuns pentru ca nici macar eu n am reusit sa descopar nici macar o mica parte din el, cu exceptia unei placeri de a scrie pe care am ascuns o mereu, chiar si de mine. Vreau sa scriu pentru ca mai apoi sa mi recitesc gandurile si le filtrez prin experiente nou-cumulate.
Nu stiu ce ar trebui sa fie acest blog....in principiu o combinatie de jurnal, ganduri amestecate, pareri personale, experiente, o ocazie pentru mine sa ma cunosc mai bine si sa ajung sa dau un raspuns corect la intrebarea "Cine e Andreea"?
Nu scriu pentru nimeni, o fac pentru mine si atat, dar cu ocazia asta poate vor reusi si altii sa descopere "cine e Andreea?" intr-un mod sincer, fara sa judece dupa aparente...

Sa speram ca ma voi indrepta in directia pe care o doresc si ca scrisul ma va ajuta asa cum cred si mai ales asa cum sper:).