Suntem un popor de comentatori din fotoliu

Evit sa-mi dau cu parerea privind evenimentele din ultimele zile. Asa ca nu mi dau cu parerea in mod public, ci doar pentru mine...aici.
Am incercat sa discut rational cu oamenii din jur.E adevarat, fiecare om are dreptul la parerea lui, ca doar asta e parte din democratia dupa care tanjim atat de mult, dar cand auzi atatea aberatii care te lasa fara cuvinte, parca ti ai dori sa fie ingradit dreptul la opinie macar pentru cei care n au nimic de spus. Imposibil de realizat , normal, dar macar dreptul de a spera si de a visa cu ochii deschisi nu ne a fost inca luat.:)

Am un deosebit respect pentru cei care au iesit si pentru cei care chiar incearca sa faca ceva. As fi iesit si eu, mi am dorit din tot sufletul, dar n am avut cu cine. Dintre cei pe care i am avut in preajma zilele astea si ca niciodata au fost mult mai multe persoane decat in mod normal, au fost 2 3 care indiferent daca au fost pro sau contra evenimentelor actuale le au argumentat corespunzator, de bun simt si intr o maniera logica.
In schimb m au uimit/scarbit/enervat/ altii...si anume, majoritatea. Cu un entuziasm timid in glas datorat faptului ca in sfarsit poporul nu mai doarme si incearca sa faca ceva am incercat sa "instig" pe unul pe altul sa iesim , sa incercam sa facem si noi o diferenta. M am lovit de replici de genul "Da la ce ti trebuie? ori cu noi ori fara noi, tot aia e." "Dar tu pentru ce iesi in strada? Nu ti e bine? Lucrezi in domeniul privat, ai un salariu bun, iti permiti sa ti faci o vacanta, ai masina in fata blocului, cu ce te afecteaza pe tine sistemul?" "Ai vazut ca a iesit "unul" "altul" in strada si vrei sa impresionezi?" (asta a fost de departe cea mai penibila) "Se duce si ea cu turma ca asa se poarta" si etc.
Sincer nu m am obosit sa dau replica la niciuna din cele de mai sus ca ce rost are? Daca lumea are gandirea atat de ingusta si limitata de ce as incerca vreo clipa sa ma justific,sa ma argumentez sau sa incerc sa i conving ca oamenii din strada nu sunt turma, sunt putinii care au curaj sa si strige in mod public nemultumirea si care incearca sa schimbe ceva. Nu spun ca nu sunt oameni care au iesit doar de dragul de a iesi,care poate habar nu au de ce sunt acolo, nu spun ca unii nu au fost manati de efectul de turma dar majoritatea au fost scosi in strada de saracie, de bataie de jos indurata prea mult timp, din solidaritate etc. Oricare ar fi fost motivul, important este ca au fost acolo. Eu n am fost si nu ma mandresc cu asta, tocmai de aia evit dezbaterile, tocmai de aia evit sa mi dau cu parerea, pentru ca nu poate fi o parere obiectiva din ce s a vazut la v. Imaginile si informatiile prezentate la televizor sunt tot o manipulare a fiecarei televiziuni in parte. Fiecare a prezentat ce a vrut si din ce unghi a vrut. De aceea cred ca cei revoltati si cei care ar avea un cuvant puternic de spus sunt doar cei care au fost acolo si nu noi care am stat cu berea in fata si felia de pizza in mana la caldura in fata tv-ului.

Nu, nu sunt de acord cu violentele, nu sunt de acord ca niste oameni trebuie sa fie raniti sau sa moara pentru a fi bagati in seama ca popor. Am avut oameni pentru care am fost ingrijorata si am stat cu sufltul la gura, dar adevarul crud este ca altfel nu se poate. Pana ieri cand lucrurile au degenerat, presa straina nici nu s a deranjat sa relateze ceva din ceea ce s a intamplat pana la momentul respectiv. Apreciez suporterii diverselor echipe care au uitat de rivalitati ca s au unit si au incercat sa transmita un mesaj, asa cum a fost el violent, exagerat si plin de actiuni inutile in mare parte au facut lucrurile sa se miste intr un fel si probabil ca ei sunt printre putinii care nu vor renunta asa de usor.

Imi este mila de jandarmi. Majoritatea lor sunt sigura ca ar prefera sa fie de cealalta parte a baricadei, dar au depus niste juraminte si trebuie sa le respecte...poate ar renunta, dar poate nu au ce pune pe masa copiilor cand ajung acasa daca fac asta...nu i blamez nici nu i sustin intru totul, dar consider ca nu sunt doar niste unelte ale conducerii ci mare parte din ei sunt oameni cu nemultumiri, frustrari si lipsuri ca noi toti.

E usor sa judeci, e usor sa ti dai cu parerea e usor sa fii revoltat, e usor sa fii nemultit, e usor sa blamezi, sa judeci sa dai cu pumnul in masa...si mai ales e foarte usor sa faci asta din fotoliul de acasa.

Respect celor care au iesit si celor care vor iesi in continuare, celor care incearca sa schimbe ceva fiecare asa cum considera ei mai bine. Mi e ciuda ca sunt o lasa care in prima faza s a chinuit sa i convinga pe cei din jur ca e bine sa iesi si careia dup aia i s a facut frica sa iasa de nebuna. Mi e ciuda ca am prea putini oameni capabili in jur si lista e prea lunga nu are rost sa mai continui.

2000 de oameni nu vor reusi sa aduca schimbarea pe care si o doresc 20 de mil. Dar poate macar dupa cum zicea cineva reusim sa bagam frica in cei ce vor urma, frica ca oamenii sunt uniti si au puterea sa se uneasca si sa se revolte cand le sunt incalcate  drepturile .

Sper ca zilele astea sa revin cu un post la cald din mijlocul multimii, cu impresii reale generate de emotii transmise de oameni, de unitate, de solidaritate, de dorinta de schimbare.

2012

Pentru ca e la moda sau nu neaparat, poate pentru ca e necesar, ne am facut cu totii o lista cu ceva rezolutii pentru anul care tocmai a inceput. Se zice ca asa cum incepi anul, asa va fi tot anul pe care il ai in fata. Ei eu sper sa nu fie asa...Revelionul a fost unul ratat din punct de vedere al distractiei, dar culmea m am simtit foarte bine. A fost un revelion plin de revelatii si rezolutii. Am avut curaj sa mi recunosc mie multe chestii pe care trebuia sa le realizez de mult, pe care le stiam dar ma minteam singura in continuare ca e bine asa rau cum este. Nu, nu e bine si trebuie facute multe schimbari. Si anul 2012 va fi cu siguranta un an al schimbarilor radicale. Pentru ca nu se poate altfel, pentru ca nu vreau sa ajung la 25 de ani degeaba. 2011 a fost un an greu cu multe incercari, cu multe realizari, cu multe dezamagiri, a fost un an plin din toate punctele de vedere in care zic eu am evoluat mult...Mai e mult de munca, dar sunt foarte increzatoare in mine si n fortele proprii proaspat capatate, pentru ca mi sunt datoare sa mi ofer fix ceea ce mi doresc si nimic mai putin, pentru ca am cativa oameni minutati alaturi, pentru ca trebuie sa scap de restul oamenilor care nu merita sa stea pe langa mine mai mult decat le permit eu, pentru ca vreau sa fac ceva bun din viata mea, pentru ca..., pentru ca..., etc. zic Bine ai venit 2012, sper sa fii in ton cu mine si sa ma ajuti sa realizez tot ce mi am propus.