Goana dupa fericire

Ne-am facut un prost obicei sa ne plangem mereu ca nu suntem fericiti. Ne plangem, ne plangem, ne plangem si cam atat...Obosim de atata "drama" si alegem sa nu facem nimic ca e mai simplu asa...
Ce e fericirea asta pe care o invoca toata lumea pana la urma? E o stare pe care ti o alegi, pe care o poti lua de oriunde din jur daca deschizi bine ochii...E o stare a carei perfectiune nu cred ca o va atinge nimeni niciodata...pentru ca asa e natura umana...tot timpul vrem mai mult, tot timpul suntem nemultumiti, tot timpul alergam dupa ceva..Ca e dragostea, ca e un job visat orice ar fi oricum niciodata nu e de ajuns...Ai job-ul pe care ti l doresti, ai prieteni minunati, ai parinti intelegatori care te sustin in orice, te distrezi etc...dar lispeste ceva...vrei afectiune, vrei dragoste, vrei pe cineva cu care sa impartasesti totul...Cand ai afectiune, dragoste si ce ti mai doresti uiti sa te bucuri de prietenii minunati, uiti sa te distrezi, uiti sa apreciezi tot ceea ce te inconjoara si sa te bucuri de viata pentru ca in capusorul tau ti ai creat un mic Univers pe care il consideri perfect.
Nu e perfect, nimic nu e perfect si nici nu va fi vreodata ...Am gresit mult si am fost la un pas sa le am pe toate asa cum credeam ca mi le doresc...si aproape sa ating ideea mea de perfectiune...dar n am stiut cum...acum cand ma uit inapoi imi dau seama cat de simplu ar fi putut fi totul...dar daca n as fi ajuns aici n as fi realizat niciodata cat e de simplu e sa fii fericit, cat e de simplu e sa le impaci  pe toate...Cat de simplu e sa te bucuri pur si simplu de viata si sa nu mai traiesti doar in micul tau Univers...Din pacate mereu e simplu dupa, niciodata inainte, niciodata fix atunci cand ai nevoie...
Fericirea vine in functie de nevoile fiecaruia...fericirea mea ar veni daca as reusi sa gasesc un echilibru intre ceea ce e in mintea mea si ceea ce in sufletul meu...n am inteles niciodata de ce nu se inteleg cele doua parti si nu sunt in stare sa ajunga la un consens...mi ar placea mult sa reuseasca intr o zi...Pana atunci incerc sa ma bucur de lucrurile bune din viata mea care nu sunt de neglijat si incerc sa le ignor pe cele incomplete, pe cele care imi dau batai de cap si in acelasi timp incerc sa le rezolv...e un mare razboi interior in ultima vreme si sper ca cea care il castiga sa fiu eu :)
Uitandu ma in urma, constat cu satisfactie ca in ultima vreme am ajuns cat de cat la un echilibru...m am schimbat atat de mult ca de multe ori nu mi vine nici mie sa cred..Pacat ca n am deschis ochii mai devreme :)