Deci draga TU oricand te hotarasti sa apari si sa mi dai viata peste cap din nou sa stii ca nu sunt pregatita si nici nu stiu daca am cum sa ma pregatesc, dar promit ca te voi primi cu bratele deschise.
joi, 16 februarie 2012
Can once in a lifetime happen twice?
Imi place sa cred ca da. Imi place sa cred ca EA va aparea din nou in aceeasi forma, ca va genera aceleasi sentimente, aceleasi trairi, aceleasi dorinte....Ba nu...Vreau mai mult de la EA de data asta, vreau sa ma faca fericita deplin, vreau sa ma accepte asa cum sunt. Oricum e mai usor acum pentru ca mi am schimbat total viziunea despre ce inseamna EA de fapt, despre ce trebuie sa-i oferi si ce trebui sa i dai inapoi. Lucrurile ar trebui sa fie mult mai simple, trebuie doar sa apara. Eu ii promit ca n am s o dezamagesc si am sa ma ridic la inaltimea asteptarilor, promit ca n am sa i mai da cu piciorul, promit ca am sa lupt si am sa o cresc incontinuu ca pe un copil si cel mai important promit ca am sa mi ofer MIE si nu EI tot ce si doreste, pentru ca atunci sunt sigura ca va fi si EA va lua forma care trebuie. Si i mai promit, oriunde ar fi acum ca o sa am rabdare pana o sa apara, ca n am s o fortez si n am sa trag cu dintii, ca ma voi comporta exemplar si va primi de la mine fix atat cat trebuie. Dar va trebui sa faca un compromis. S-o accepte pe EA cea veche care sa incapataneaza sa nu plece si care se tine cu dintii de un locusor pe care promit ca l voi izola pe cat se poate de bine si sper sa nu i simta prezenta niciodata.
Deci draga TU oricand te hotarasti sa apari si sa mi dai viata peste cap din nou sa stii ca nu sunt pregatita si nici nu stiu daca am cum sa ma pregatesc, dar promit ca te voi primi cu bratele deschise.
Deci draga TU oricand te hotarasti sa apari si sa mi dai viata peste cap din nou sa stii ca nu sunt pregatita si nici nu stiu daca am cum sa ma pregatesc, dar promit ca te voi primi cu bratele deschise.
luni, 16 ianuarie 2012
Suntem un popor de comentatori din fotoliu
Evit sa-mi dau cu parerea privind evenimentele din ultimele zile. Asa ca nu mi dau cu parerea in mod public, ci doar pentru mine...aici.
Am incercat sa discut rational cu oamenii din jur.E adevarat, fiecare om are dreptul la parerea lui, ca doar asta e parte din democratia dupa care tanjim atat de mult, dar cand auzi atatea aberatii care te lasa fara cuvinte, parca ti ai dori sa fie ingradit dreptul la opinie macar pentru cei care n au nimic de spus. Imposibil de realizat , normal, dar macar dreptul de a spera si de a visa cu ochii deschisi nu ne a fost inca luat.:)
Am un deosebit respect pentru cei care au iesit si pentru cei care chiar incearca sa faca ceva. As fi iesit si eu, mi am dorit din tot sufletul, dar n am avut cu cine. Dintre cei pe care i am avut in preajma zilele astea si ca niciodata au fost mult mai multe persoane decat in mod normal, au fost 2 3 care indiferent daca au fost pro sau contra evenimentelor actuale le au argumentat corespunzator, de bun simt si intr o maniera logica.
In schimb m au uimit/scarbit/enervat/ altii...si anume, majoritatea. Cu un entuziasm timid in glas datorat faptului ca in sfarsit poporul nu mai doarme si incearca sa faca ceva am incercat sa "instig" pe unul pe altul sa iesim , sa incercam sa facem si noi o diferenta. M am lovit de replici de genul "Da la ce ti trebuie? ori cu noi ori fara noi, tot aia e." "Dar tu pentru ce iesi in strada? Nu ti e bine? Lucrezi in domeniul privat, ai un salariu bun, iti permiti sa ti faci o vacanta, ai masina in fata blocului, cu ce te afecteaza pe tine sistemul?" "Ai vazut ca a iesit "unul" "altul" in strada si vrei sa impresionezi?" (asta a fost de departe cea mai penibila) "Se duce si ea cu turma ca asa se poarta" si etc.
Sincer nu m am obosit sa dau replica la niciuna din cele de mai sus ca ce rost are? Daca lumea are gandirea atat de ingusta si limitata de ce as incerca vreo clipa sa ma justific,sa ma argumentez sau sa incerc sa i conving ca oamenii din strada nu sunt turma, sunt putinii care au curaj sa si strige in mod public nemultumirea si care incearca sa schimbe ceva. Nu spun ca nu sunt oameni care au iesit doar de dragul de a iesi,care poate habar nu au de ce sunt acolo, nu spun ca unii nu au fost manati de efectul de turma dar majoritatea au fost scosi in strada de saracie, de bataie de jos indurata prea mult timp, din solidaritate etc. Oricare ar fi fost motivul, important este ca au fost acolo. Eu n am fost si nu ma mandresc cu asta, tocmai de aia evit dezbaterile, tocmai de aia evit sa mi dau cu parerea, pentru ca nu poate fi o parere obiectiva din ce s a vazut la v. Imaginile si informatiile prezentate la televizor sunt tot o manipulare a fiecarei televiziuni in parte. Fiecare a prezentat ce a vrut si din ce unghi a vrut. De aceea cred ca cei revoltati si cei care ar avea un cuvant puternic de spus sunt doar cei care au fost acolo si nu noi care am stat cu berea in fata si felia de pizza in mana la caldura in fata tv-ului.
Nu, nu sunt de acord cu violentele, nu sunt de acord ca niste oameni trebuie sa fie raniti sau sa moara pentru a fi bagati in seama ca popor. Am avut oameni pentru care am fost ingrijorata si am stat cu sufltul la gura, dar adevarul crud este ca altfel nu se poate. Pana ieri cand lucrurile au degenerat, presa straina nici nu s a deranjat sa relateze ceva din ceea ce s a intamplat pana la momentul respectiv. Apreciez suporterii diverselor echipe care au uitat de rivalitati ca s au unit si au incercat sa transmita un mesaj, asa cum a fost el violent, exagerat si plin de actiuni inutile in mare parte au facut lucrurile sa se miste intr un fel si probabil ca ei sunt printre putinii care nu vor renunta asa de usor.
Imi este mila de jandarmi. Majoritatea lor sunt sigura ca ar prefera sa fie de cealalta parte a baricadei, dar au depus niste juraminte si trebuie sa le respecte...poate ar renunta, dar poate nu au ce pune pe masa copiilor cand ajung acasa daca fac asta...nu i blamez nici nu i sustin intru totul, dar consider ca nu sunt doar niste unelte ale conducerii ci mare parte din ei sunt oameni cu nemultumiri, frustrari si lipsuri ca noi toti.
E usor sa judeci, e usor sa ti dai cu parerea e usor sa fii revoltat, e usor sa fii nemultit, e usor sa blamezi, sa judeci sa dai cu pumnul in masa...si mai ales e foarte usor sa faci asta din fotoliul de acasa.
Respect celor care au iesit si celor care vor iesi in continuare, celor care incearca sa schimbe ceva fiecare asa cum considera ei mai bine. Mi e ciuda ca sunt o lasa care in prima faza s a chinuit sa i convinga pe cei din jur ca e bine sa iesi si careia dup aia i s a facut frica sa iasa de nebuna. Mi e ciuda ca am prea putini oameni capabili in jur si lista e prea lunga nu are rost sa mai continui.
2000 de oameni nu vor reusi sa aduca schimbarea pe care si o doresc 20 de mil. Dar poate macar dupa cum zicea cineva reusim sa bagam frica in cei ce vor urma, frica ca oamenii sunt uniti si au puterea sa se uneasca si sa se revolte cand le sunt incalcate drepturile .
Sper ca zilele astea sa revin cu un post la cald din mijlocul multimii, cu impresii reale generate de emotii transmise de oameni, de unitate, de solidaritate, de dorinta de schimbare.
Am incercat sa discut rational cu oamenii din jur.E adevarat, fiecare om are dreptul la parerea lui, ca doar asta e parte din democratia dupa care tanjim atat de mult, dar cand auzi atatea aberatii care te lasa fara cuvinte, parca ti ai dori sa fie ingradit dreptul la opinie macar pentru cei care n au nimic de spus. Imposibil de realizat , normal, dar macar dreptul de a spera si de a visa cu ochii deschisi nu ne a fost inca luat.:)
Am un deosebit respect pentru cei care au iesit si pentru cei care chiar incearca sa faca ceva. As fi iesit si eu, mi am dorit din tot sufletul, dar n am avut cu cine. Dintre cei pe care i am avut in preajma zilele astea si ca niciodata au fost mult mai multe persoane decat in mod normal, au fost 2 3 care indiferent daca au fost pro sau contra evenimentelor actuale le au argumentat corespunzator, de bun simt si intr o maniera logica.
In schimb m au uimit/scarbit/enervat/ altii...si anume, majoritatea. Cu un entuziasm timid in glas datorat faptului ca in sfarsit poporul nu mai doarme si incearca sa faca ceva am incercat sa "instig" pe unul pe altul sa iesim , sa incercam sa facem si noi o diferenta. M am lovit de replici de genul "Da la ce ti trebuie? ori cu noi ori fara noi, tot aia e." "Dar tu pentru ce iesi in strada? Nu ti e bine? Lucrezi in domeniul privat, ai un salariu bun, iti permiti sa ti faci o vacanta, ai masina in fata blocului, cu ce te afecteaza pe tine sistemul?" "Ai vazut ca a iesit "unul" "altul" in strada si vrei sa impresionezi?" (asta a fost de departe cea mai penibila) "Se duce si ea cu turma ca asa se poarta" si etc.
Sincer nu m am obosit sa dau replica la niciuna din cele de mai sus ca ce rost are? Daca lumea are gandirea atat de ingusta si limitata de ce as incerca vreo clipa sa ma justific,sa ma argumentez sau sa incerc sa i conving ca oamenii din strada nu sunt turma, sunt putinii care au curaj sa si strige in mod public nemultumirea si care incearca sa schimbe ceva. Nu spun ca nu sunt oameni care au iesit doar de dragul de a iesi,care poate habar nu au de ce sunt acolo, nu spun ca unii nu au fost manati de efectul de turma dar majoritatea au fost scosi in strada de saracie, de bataie de jos indurata prea mult timp, din solidaritate etc. Oricare ar fi fost motivul, important este ca au fost acolo. Eu n am fost si nu ma mandresc cu asta, tocmai de aia evit dezbaterile, tocmai de aia evit sa mi dau cu parerea, pentru ca nu poate fi o parere obiectiva din ce s a vazut la v. Imaginile si informatiile prezentate la televizor sunt tot o manipulare a fiecarei televiziuni in parte. Fiecare a prezentat ce a vrut si din ce unghi a vrut. De aceea cred ca cei revoltati si cei care ar avea un cuvant puternic de spus sunt doar cei care au fost acolo si nu noi care am stat cu berea in fata si felia de pizza in mana la caldura in fata tv-ului.
Nu, nu sunt de acord cu violentele, nu sunt de acord ca niste oameni trebuie sa fie raniti sau sa moara pentru a fi bagati in seama ca popor. Am avut oameni pentru care am fost ingrijorata si am stat cu sufltul la gura, dar adevarul crud este ca altfel nu se poate. Pana ieri cand lucrurile au degenerat, presa straina nici nu s a deranjat sa relateze ceva din ceea ce s a intamplat pana la momentul respectiv. Apreciez suporterii diverselor echipe care au uitat de rivalitati ca s au unit si au incercat sa transmita un mesaj, asa cum a fost el violent, exagerat si plin de actiuni inutile in mare parte au facut lucrurile sa se miste intr un fel si probabil ca ei sunt printre putinii care nu vor renunta asa de usor.
Imi este mila de jandarmi. Majoritatea lor sunt sigura ca ar prefera sa fie de cealalta parte a baricadei, dar au depus niste juraminte si trebuie sa le respecte...poate ar renunta, dar poate nu au ce pune pe masa copiilor cand ajung acasa daca fac asta...nu i blamez nici nu i sustin intru totul, dar consider ca nu sunt doar niste unelte ale conducerii ci mare parte din ei sunt oameni cu nemultumiri, frustrari si lipsuri ca noi toti.
E usor sa judeci, e usor sa ti dai cu parerea e usor sa fii revoltat, e usor sa fii nemultit, e usor sa blamezi, sa judeci sa dai cu pumnul in masa...si mai ales e foarte usor sa faci asta din fotoliul de acasa.
Respect celor care au iesit si celor care vor iesi in continuare, celor care incearca sa schimbe ceva fiecare asa cum considera ei mai bine. Mi e ciuda ca sunt o lasa care in prima faza s a chinuit sa i convinga pe cei din jur ca e bine sa iesi si careia dup aia i s a facut frica sa iasa de nebuna. Mi e ciuda ca am prea putini oameni capabili in jur si lista e prea lunga nu are rost sa mai continui.
2000 de oameni nu vor reusi sa aduca schimbarea pe care si o doresc 20 de mil. Dar poate macar dupa cum zicea cineva reusim sa bagam frica in cei ce vor urma, frica ca oamenii sunt uniti si au puterea sa se uneasca si sa se revolte cand le sunt incalcate drepturile .
Sper ca zilele astea sa revin cu un post la cald din mijlocul multimii, cu impresii reale generate de emotii transmise de oameni, de unitate, de solidaritate, de dorinta de schimbare.
marți, 3 ianuarie 2012
2012
Pentru ca e la moda sau nu neaparat, poate pentru ca e necesar, ne am facut cu totii o lista cu ceva rezolutii pentru anul care tocmai a inceput. Se zice ca asa cum incepi anul, asa va fi tot anul pe care il ai in fata. Ei eu sper sa nu fie asa...Revelionul a fost unul ratat din punct de vedere al distractiei, dar culmea m am simtit foarte bine. A fost un revelion plin de revelatii si rezolutii. Am avut curaj sa mi recunosc mie multe chestii pe care trebuia sa le realizez de mult, pe care le stiam dar ma minteam singura in continuare ca e bine asa rau cum este. Nu, nu e bine si trebuie facute multe schimbari. Si anul 2012 va fi cu siguranta un an al schimbarilor radicale. Pentru ca nu se poate altfel, pentru ca nu vreau sa ajung la 25 de ani degeaba. 2011 a fost un an greu cu multe incercari, cu multe realizari, cu multe dezamagiri, a fost un an plin din toate punctele de vedere in care zic eu am evoluat mult...Mai e mult de munca, dar sunt foarte increzatoare in mine si n fortele proprii proaspat capatate, pentru ca mi sunt datoare sa mi ofer fix ceea ce mi doresc si nimic mai putin, pentru ca am cativa oameni minutati alaturi, pentru ca trebuie sa scap de restul oamenilor care nu merita sa stea pe langa mine mai mult decat le permit eu, pentru ca vreau sa fac ceva bun din viata mea, pentru ca..., pentru ca..., etc. zic Bine ai venit 2012, sper sa fii in ton cu mine si sa ma ajuti sa realizez tot ce mi am propus.
miercuri, 21 decembrie 2011
Review-ul unei zile aproape perfecte :)
A mai trecut un an...Am imbatranit, dar anul asta pot sa spun cu mana pe inima ca am imbatranit cu folos. A fost un an productiv din punct de vedere al dezvoltarii personale. S au schimbat multe si s au schimbat in bine majoritatea. Mai e mult de lucru dar e bine, cararea a fost deja facuta.:) Anul asa am invatat sa am mai multa incredere in mine si mai putin spre deloc in cei din jur. Am invatat ca pana si persoanele la care tii cel mai mult in viata te dezamagesc si dispar din peisaj brusc, dar paradoxal am invatat ca asta nu ti schimba cu nimic sentimentele. Am invatat sa nu mai fiu o drama queen, sa nu mai plang din orice maruntis si cel mai important am invatat sa nu ma mai plang si sa gasesc mereu partea buna a lucrurilor. Am invatat ca viata e frumoasa daca ti o faci tu frumoasa si ca daca nu ai singur grija de tine nu o va face nimeni. Am invatat ca prieteniile adevarate sunt o specie rara pe cale de disparitie si sansa de "perpetuare a acestei specii" este minima. Am invatat ca lumea e rea, mediocra, limitata, superficiala, egoista si lista ar putea continua mult dar n are rost. Am invatat ca in materie de prieteni nu conteaza cantitatea ci calitatea oamenilor cu care te inconjori. Am invatat sa incerc sa iau de la fiecare doar ce i bun si sa invat din greselile celor din jur. Am invatat ca nu trebuie sa tolerez ignoranta si prostia oamenilor si am mai invatat sa nu mi mai pese de cei din jur si sa fac doar ce vreau si simt eu :)
Ziua de 24 am petrecut o frumos.Nu petrecere in mod desoebit, nu bautura in exces, nu multa lume care nu conteaza. Am avut parte de o supriza minunata de la colegii mei care sunt cei mai draguti colegi pe care si i poate dori cineva...atenti la detalii , sufletisti, oameni de valoare care merita tinuti alaturi:). M am simtit speciala.
Acasa am fost cu cine conteaza si m am bucurat. M am bucurat mult chiar daca n am aratat, chiar daca atmosfera a fost putin dubioasa si fortata. Nu m au bucurat cele peste 100 de urari formale ....M au bucurat putinii oameni pe care i am simtit alaturi:)
Una peste alta nu a fost fix aasa cum mi as fi dorit, dar a fost bine.:)
Ziua de 24 am petrecut o frumos.Nu petrecere in mod desoebit, nu bautura in exces, nu multa lume care nu conteaza. Am avut parte de o supriza minunata de la colegii mei care sunt cei mai draguti colegi pe care si i poate dori cineva...atenti la detalii , sufletisti, oameni de valoare care merita tinuti alaturi:). M am simtit speciala.
Acasa am fost cu cine conteaza si m am bucurat. M am bucurat mult chiar daca n am aratat, chiar daca atmosfera a fost putin dubioasa si fortata. Nu m au bucurat cele peste 100 de urari formale ....M au bucurat putinii oameni pe care i am simtit alaturi:)
Una peste alta nu a fost fix aasa cum mi as fi dorit, dar a fost bine.:)
marți, 15 noiembrie 2011
Goana dupa fericire
Ne-am facut un prost obicei sa ne plangem mereu ca nu suntem fericiti. Ne plangem, ne plangem, ne plangem si cam atat...Obosim de atata "drama" si alegem sa nu facem nimic ca e mai simplu asa...
Ce e fericirea asta pe care o invoca toata lumea pana la urma? E o stare pe care ti o alegi, pe care o poti lua de oriunde din jur daca deschizi bine ochii...E o stare a carei perfectiune nu cred ca o va atinge nimeni niciodata...pentru ca asa e natura umana...tot timpul vrem mai mult, tot timpul suntem nemultumiti, tot timpul alergam dupa ceva..Ca e dragostea, ca e un job visat orice ar fi oricum niciodata nu e de ajuns...Ai job-ul pe care ti l doresti, ai prieteni minunati, ai parinti intelegatori care te sustin in orice, te distrezi etc...dar lispeste ceva...vrei afectiune, vrei dragoste, vrei pe cineva cu care sa impartasesti totul...Cand ai afectiune, dragoste si ce ti mai doresti uiti sa te bucuri de prietenii minunati, uiti sa te distrezi, uiti sa apreciezi tot ceea ce te inconjoara si sa te bucuri de viata pentru ca in capusorul tau ti ai creat un mic Univers pe care il consideri perfect.
Nu e perfect, nimic nu e perfect si nici nu va fi vreodata ...Am gresit mult si am fost la un pas sa le am pe toate asa cum credeam ca mi le doresc...si aproape sa ating ideea mea de perfectiune...dar n am stiut cum...acum cand ma uit inapoi imi dau seama cat de simplu ar fi putut fi totul...dar daca n as fi ajuns aici n as fi realizat niciodata cat e de simplu e sa fii fericit, cat e de simplu e sa le impaci pe toate...Cat de simplu e sa te bucuri pur si simplu de viata si sa nu mai traiesti doar in micul tau Univers...Din pacate mereu e simplu dupa, niciodata inainte, niciodata fix atunci cand ai nevoie...
Fericirea vine in functie de nevoile fiecaruia...fericirea mea ar veni daca as reusi sa gasesc un echilibru intre ceea ce e in mintea mea si ceea ce in sufletul meu...n am inteles niciodata de ce nu se inteleg cele doua parti si nu sunt in stare sa ajunga la un consens...mi ar placea mult sa reuseasca intr o zi...Pana atunci incerc sa ma bucur de lucrurile bune din viata mea care nu sunt de neglijat si incerc sa le ignor pe cele incomplete, pe cele care imi dau batai de cap si in acelasi timp incerc sa le rezolv...e un mare razboi interior in ultima vreme si sper ca cea care il castiga sa fiu eu :)
Uitandu ma in urma, constat cu satisfactie ca in ultima vreme am ajuns cat de cat la un echilibru...m am schimbat atat de mult ca de multe ori nu mi vine nici mie sa cred..Pacat ca n am deschis ochii mai devreme :)
Ce e fericirea asta pe care o invoca toata lumea pana la urma? E o stare pe care ti o alegi, pe care o poti lua de oriunde din jur daca deschizi bine ochii...E o stare a carei perfectiune nu cred ca o va atinge nimeni niciodata...pentru ca asa e natura umana...tot timpul vrem mai mult, tot timpul suntem nemultumiti, tot timpul alergam dupa ceva..Ca e dragostea, ca e un job visat orice ar fi oricum niciodata nu e de ajuns...Ai job-ul pe care ti l doresti, ai prieteni minunati, ai parinti intelegatori care te sustin in orice, te distrezi etc...dar lispeste ceva...vrei afectiune, vrei dragoste, vrei pe cineva cu care sa impartasesti totul...Cand ai afectiune, dragoste si ce ti mai doresti uiti sa te bucuri de prietenii minunati, uiti sa te distrezi, uiti sa apreciezi tot ceea ce te inconjoara si sa te bucuri de viata pentru ca in capusorul tau ti ai creat un mic Univers pe care il consideri perfect.
Nu e perfect, nimic nu e perfect si nici nu va fi vreodata ...Am gresit mult si am fost la un pas sa le am pe toate asa cum credeam ca mi le doresc...si aproape sa ating ideea mea de perfectiune...dar n am stiut cum...acum cand ma uit inapoi imi dau seama cat de simplu ar fi putut fi totul...dar daca n as fi ajuns aici n as fi realizat niciodata cat e de simplu e sa fii fericit, cat e de simplu e sa le impaci pe toate...Cat de simplu e sa te bucuri pur si simplu de viata si sa nu mai traiesti doar in micul tau Univers...Din pacate mereu e simplu dupa, niciodata inainte, niciodata fix atunci cand ai nevoie...
Fericirea vine in functie de nevoile fiecaruia...fericirea mea ar veni daca as reusi sa gasesc un echilibru intre ceea ce e in mintea mea si ceea ce in sufletul meu...n am inteles niciodata de ce nu se inteleg cele doua parti si nu sunt in stare sa ajunga la un consens...mi ar placea mult sa reuseasca intr o zi...Pana atunci incerc sa ma bucur de lucrurile bune din viata mea care nu sunt de neglijat si incerc sa le ignor pe cele incomplete, pe cele care imi dau batai de cap si in acelasi timp incerc sa le rezolv...e un mare razboi interior in ultima vreme si sper ca cea care il castiga sa fiu eu :)
Uitandu ma in urma, constat cu satisfactie ca in ultima vreme am ajuns cat de cat la un echilibru...m am schimbat atat de mult ca de multe ori nu mi vine nici mie sa cred..Pacat ca n am deschis ochii mai devreme :)
marți, 8 noiembrie 2011
Viata mea telenovela
Nu stiu cand am ajuns sa traiesc intr o telenovela...care se numeste viata mea...si culmea e ca e o telenovela proasta inconjurata de alte telenovele si mai proaste...dar daca tot insista cei din jurul meu sa faca din viata mea un soap-opera, atunci macar sa incerc sa fiu personajul negativ...mi se pare mai interesant asa, sa vedem ce iese :)
duminică, 6 noiembrie 2011
Liniste
Azi sunt linistita sufleteste...desi in ultima vreme am auzit multe lucruri care m au dat peste cap, azi sunt mandra de mine pentru ca am fost suficient de puternica si de echilibrata incat sa accept totul asa cum este si sa nu mai incerc sa schimb nimic..pentru ca nu are rost...pentru ca sunt linistita...pentru ca stiu ce e mai bine pentru mine..pentru ca azi poate pentru prima data ratiunea a reusit sa invinga sentimentele in totalitate...stiu ca nu e ceva constant si care sa dureze, poate maine dimineata voi avea cu totul alta viziune, dar azi....azi am fost femeia puternica care sustin ca sunt de ceva timp...azi am avut curajul sa recunosc si sa mi recunosc chestii de care imi era foarte frica si sa ma gandesc...Azi poate reusesc sa dorm linistita :)
L.P. : Ei se pare ca n am dormit linistita..Iau mi au fost invadate visele, iar m am trezit ciufuta...dar asta e...incerc sa mentin starea de liniste macar, desi sunt cam sceptica :)
L.P. : Ei se pare ca n am dormit linistita..Iau mi au fost invadate visele, iar m am trezit ciufuta...dar asta e...incerc sa mentin starea de liniste macar, desi sunt cam sceptica :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)